Regulamentele Organice și Revoluția de la 1848

După războiul ruso-turc din 1828–1829 și Pacea de la Adrianopol, Principatele Române au fost ocupate de armata rusă, condusă de generalul Pavel Kiseleff, numit președinte al Divanurilor. În această perioadă au fost elaborate Regulamentele Organice, puse în aplicare în Țara Românească în 1831 și în Moldova în 1832. Ele au servit drept primele constituții moderne ale Principatelor, deși păstrau privilegiile boierimii. Au instituit separarea puterilor în stat, domni numiți pe viață și adunări obștești alcătuite din boieri, ceea ce a pregătit o viață politică modernă.

Regulamentele au adus și reforme importante: reorganizarea armatei naționale, înființarea unei administrații moderne, înlăturarea vămilor interne, dezvoltarea comerțului și a școlilor. Au fost create Arhivele Statului și s-a îmbunătățit sistemul poștal. Capitalele s-au modernizat, cu străzi, iluminat și teatru. Totuși, obligațiile țăranilor față de boieri au crescut, pentru că regulamentul a legiferat clăcașul și munca obligatorie, iar privilegiile marilor boieri au fost menținute. Nemulțumirile sociale au continuat, iar tinerii educați în străinătate au început să ceară schimbări mai profunde.

O nouă generație de intelectuali, formată în Franța, la Paris, a adus idei liberale și naționale: Nicolae Bălcescu, Ion Brătianu, C.A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Avram Iancu, Simion Bărnuțiu. Ei au fondat societăți secrete, precum „Frăția” (1843), și au pregătit revoluția. Ideile lor erau libertatea, egalitatea, proprietatea țăranilor, unitatea națională. Anul 1848 a fost un an revoluționar în toată Europa, iar românii au participat la acest val, în fiecare dintre cele trei provincii, cu programe asemănătoare.

În Țara Românească, revoluția a izbucnit la 9/21 iunie 1848, la Islaz, în Teleorman, unde Ion Heliade Rădulescu a citit Proclamația de la Islaz, un program în 22 de puncte: independență administrativă, libertatea presei, egalitate în drepturi, împroprietărirea țăranilor, desființarea clăcii și garda națională. S-a format un guvern provizoriu, cu Heliade, Bălcescu, Rosetti, Brătianu. Armata otomană a intrat în București la 13 septembrie, după lupta din Dealul Spirii, unde pompierii au rezistat eroic. Revoluția a fost înfrântă, iar conducătorii au luat drumul exilului.

În Moldova, mișcarea a fost înăbușită repede de domnul Mihail Sturdza, dar Kogălniceanu a formulat „Dorințele partidei naționale în Moldova”. În Transilvania, a fost marea Adunare de la Blaj, pe „Câmpia Libertății”, din 3/15 mai 1848, la care au participat peste 40.000 de români. Simion Bărnuțiu a rostit un discurs memorabil, iar adunarea a respins unirea Transilvaniei cu Ungaria. Avram Iancu a condus lupta Moților din Apuseni. Deși revoluțiile au fost înfrânte, ele au lăsat în memorie principiile de libertate și unitate ale națiunii, care vor fi realizate în deceniile următoare.